Morcheeba+Parov Stelar… Love

Aseara am dat cu prezența la Sala Polivalentă din București pentru o noapte de muzică bună, cu Morcheeba și Parov Stelar în prim plan. 

Sala a fost plină, cu un public în general avizat, care știa pentru ce a venit. Desigur, au fost și câteva pițipoance de Princess care s-au gândit că morciba se amestecă bine cu pitbull. Poate au rămas cu ceva..

Fratele Electric a început warm-up-ul cu un set obișnuit de bun. Apoi, The Amsterdams, cea mai ciudată formație pe care am văzut-o, au făcut o impresie bună și s-au ales cu o impresie pe măsură. Nu cred că au mai cântat vreodată în fața atâtor oameni.

În fine, Morcheeba au urcat pe scenă pe la ora 1.30 și au performat cele mai cunoscute piese. A lipsit „Enjoy the ride“, sau am lipsit eu când au cântat-o. Solista Skye Edwards a fost în forma, iar forma a fost îmbracată de o rochie roșie. Piesele cu aromă de cannabis au indus cam acelaș efect narcotic celor prezenți. O cântare reușită.

La Parov Stelar Band a început mișcarea. După  ora 3, Sala Polivalentă a început să Swing-uie pe ritmurile trupei austriece. Tot aseară am aflat că noua solistă și-a făcut debutul în band cu ocazia concertului de acum opt luni, de la Arenele Romane.

Organizarea a fost destul de bună, s-a băut pe jetoane iar cozile au fost acceptabile. O atmosferă prea caldă pentru frigul și ploaia care m-au lovit în față la ora 4.30 dimineața..

Despre paznici

Paznicii ocupă un loc onorabil pe lista categoriilor de oameni care îmi sunt insuportabili. Cei mai mulți dintre ei sunt obraznici, prost-crescuți, tupeiști, nesimțiți și aroganți. Desigur, nu au un Iq prea ridicat, altfel și-ar fi ales altă meserie, dar acest nu acest lucru mă deranjează la ei.

Mă deranjează că nu știu să dea un elementar „Bună ziua!“, când intră în vorbă cu tine. Pardon, când se răstesc la tine, pentru că toți vorbesc de parcă ar aștepta ocazia să îți dea cu bastonul după ceafă.

De la paznicii de magazin, până la cei de discotecă sau cei de metrou, toți se văd stăpâni pe tarla, la fel ca un câine dobitoc care merge țanțoș prin vreo curte de la țară. Desigur, câinele este mai îndreptățit să adopte această poziție. Atunci când chiar au ceva de făcut se ascund care pe unde apucă.

Într-un club de tristă notorietate din Tr. Severin, pe nume Taboo, unde am greșit să ajung cu cd-urile să pun muzică în zbuciumatele mele tinereți m-am trezit cu un cuțit înfipt în mixer de către o ceafă lată, care era supărat că muzica se aude prea încet. Grasul care se numea bodyguard era lângă mine. Ce a făcut? Mi-a zis: „Dă, nană și tu mai tare, să nu ne certăm cu ăștia!“. Cam așa merg lucrurile..

 

 

The Mission Dance Weekend

În weekendul trecut am fost la mare. Am semnat condica la festivalul dance „The Mission Dance Weekend“, în ambele seri. Mă așteptam să văd mai multă agitație, mai mulți oameni care au habar despre ce se întâmplă și mai multă coerență în program, mai ales în cea de-a doua seară.

Noaptea 1 – Vineri – Trance

Prima noapte a fost dedicată muzicii trance. Am fost uimit să văd cât de puțină lume era în pe plaja Hanul Piraților din Năvodari la ora 1.00: cam 35% din capacitatea arenei. Snatt&Vixx, Paul van Dyk, Above and Beyond și Ferry Corsten au stat la pupitru câte două ore fiecare. Paul van Dyk tocmai își începuse setul când am ajuns. M-a dezamăgit puțin. Nu spun că a pus prost, dar cu siguranță nu a fost într-una din serile sale bune. Nu a reușit deloc să miște publicul, decât pe la final când a băgat câteva piese celebre precum Home sau Let Go. Poate și din cauza faptului că a intrat prea devreme.

După două momente dedicate sponsorilor au venit în prim-plan Above and Beyond. A fost cel mai frumos set al serii, un program extraordinar care m-a ținut mai bine de două ore cu mâinile în aer. Singurul regret e că nu am auzit „Stealing Time“. În rest, britanicii au făcut o terapie de grup impresionantă, comunicând cu publicul printr-un text afișat pe ecran.

Seara a fost închisă de Ferry Corsten, care a pus bine și greu, fără voci, un trance destul de agresiv, foarte potrivit pentru final. Am rămas pe baricade până la răsărit.

Noaptea 2 – Sâmbătă – Shaworma

Sâmbătă a fost o tocăniță de stiluri, din care nimeni nu a înțeles nimic. Am ajuns pe la miezul nopții după două ore de trafic în Mamaia. Așa cum mă așteptam, era aproape de două ori mai multă lume. Pe scenă erau Șuie Paparude care au ridicat lumea în aer pentru ca apoi să vină invitatul special, Moby.

Tranziția de stil a fost foarte abruptă, astfel că după agitația de la Șuie aveai nevoia de ceva mai energic decât un Moby cuminte care să facă pauze între piese în care să spună cât de minunat e în România și „thank you, thank you, thank you, thank you“. Probabil că fanii Moby au rămas încântați de prestație. Eu nu m-am numărat printre ei, așadar m-a lăsat destul de rece. După Moby a venit Dubfire. Să treci de la Moby la Dubfire e ca și cum ai trece de la Gabriel Dorobanțu la Metallica, așadar cei mai mulți oameni au plecat acasă. După doar 30 de minute din setul iranianului de la Deep Dish, mai erau rămăseseră doar câțiva oameni în fața scenei.

Una peste alta, deși nu a fost cea mai frumoasă experiență nocturnă, nu regret că am participat la weekendul The Mission.

De 3X bărbat

Actor, scriitor, muzician.  Hugh Laurie, pe care cei mai mulți îl știu din serialul House M.D a lansat un album de blues: Let them talk. Dar mai bine îl las pe el să povestească:

Albumul a apărut pe 9 mai și e compus din piese clasice. Tom Jones, Irma Thomas și Dr. John sunt invitații lui Laurie, pe un disc ce își propune să te trimită în orașul nopților pierdute în baruri cu mult fum: New Orleans. Materialul a fost lansat inițial într-o variantă cu 15 cântece. A ieșit, apoi, o ediție specială cu trei piese în plus.

Laurie se ocupă de voce, pian și chitară. Povestea începe în St. James Infirmary și se termină cu Lowdown, Worrie and Blue. Ascultare plăcută!

Pioșenie

Treceam astăzi pe lângă Biserica Albă din centrul Bucureștiului, lângă Pasajul Francez, la doi pași de Calea Victoriei și trei de Palatul Regal.

Era slujba de dimineață. În timp ce credincioșii se rugau în biserică, afară era plin de cerșetori și aurolaci, pregătindu-se de marele moment când enoriașii ies de la slujbă și, pe fondul emoțiilor declanșate de popă și de harul divin, dau câte ceva de popmană.

În tot acest timp, un cerșetor mai negru (să zic țigan nu e politically correct) aștepta cu smerenie la colțul unui bloc momentul magic. Aude o strofă popească dinăuntru și se închină larg, de trei ori, cu pioșenie. În acel moment remarc petul de bere înfipt adânc în buzunar.

Doamne-ajută!

Liberty Parade 2011.. și alte festivaluri

În timp ce scriu acest post, pe plaja dintre Venus și Saturn se intampla Liberty Parade. Din cand în cand trag cu ochiul spre site-ul televiziunii Music Channel, care transmite live evenimentul. Da, simt o urmă de regret că nu sunt acolo și, mai ales, ca nu am fost astăzi în caravană. Ar fi fost a șaptea ediție la care aș fi semnat condica.

M-au ținut ceva treburi în București. Dacă aș fi fost liber, m-aș fi dus, mai mult ca să păstrez tradiția și pentru că mi-a plăcut de fiecare dată. Totuși, nu pot să trec cu vederea line-up-ul slab din acest an.

Hai să facem o comparație între Liberty Parade, The Mission (care se întâmpla pe 5-6 august) și Sunwaves (13 august), cele trei festivaluri house din această vară:

Line-up Liberty Parade: Sharam (jumătate din Deep Dish – invitatul special), Dj Optick, Dj Allen, Vali Barbulescu, Christian Green, Dj Andi, Liviu Hodor, Adrian Eftimie, Vika Jigulina, Ntfo, Dj Raoul, Cristi Stanciu, Rhadow, Proof, Dj Dark, Cristian Kruger, Claudio Cristo, Bogdan Popoviciu & Dj Xander, Mahony – arena + camioane

Line-up The Mission Dance Weekend: Moby(live), Paul van Dyk, Above and Beyond, Dubfire (cealalta jumatate Deep Dish), Ferry Corsten, Gabriel and Dresden, Snatt & Vixx ft. Alexandra Badoi, Roa, Ok Corall, The Model, Greeg.

Line-up Sunwaves: Ricardo Villalobos, Sasha, Dj Sneak, James Zabiela, Valentino Kanzyani, Raresh, Paco Osuna, Phil Weeks, Petre Inspirescu, Troy Pierce, Margaret Dygas, Heartthrob Live, …. si multi alții pe care mi-a fost lene să îi scriu și îi găsești aici.

Pentru acest an am ales The Mission. E mai aproape de sufletul meu și are cel mai bun line-up. Dacă ar fi să fac un clasament aș zice așa:

1. The Mission (line-up de excepție, trance.. pe sufletul meu)

2. Liberty Parade (pentru caravană, pentru că e tradiție la mine și pentru că are cei mai buni Dj Români)

3. Sunwaves (pentru Villalobos, Sasha și Zabiela).

Distracție placută! Ne vedem la The Mission!

Animale

Treceam ieri pe langă magazinul de, cu și pentru animale de la intrarea din Carrefour Orhideea. La ușă, într-un acvariu fără apă și pești erau doi căței: un golden retriever și un mops. Pe partea mea de geam, stăteau trei copii: doi băieți și o fată. Băteau cu degetul în sticlă, făceau scandal și scoteau niște sunete desprinse din Cartea Junglei. Cățeii aveau câteva luni, copiii câțiva ani. Erau cam de aceeași vârstă dacă încercăm să echivalăm viața de câine cu cea de om.

Copiii: Aaaarrrgh.. Poc, poc.. Argh…

Câinii: Nimic.

Copiii băteau și mai tare, strigau și mai tare, săreau ca niște giboni cu boala vacii nebune…

Câinii: Nimic. Aveau o privire nedumerită, care spunea: Mă, ce v-a apucat?

Dacă m-ai fi intrebat atunci care sunt oamenii și care sunt animalele, nu aș fi știut ce să îți răspund..

Dirty Operating System

Din categoria ”iți mai amintești, bă?”, hai să vorbim puțin despre DOS. Acum două zile a împlinit 30 de ani. Datorită achiziției DOS Microsoft a devenit lider mondial.  Tranzacția s-a întâmplat în 1981, programul se numea Q DOS (Quick and Dirty Operating System) și a rămas pe baricade până în anul 2000, timp în care au fost lansate 8 variante. Tot pe DOS se bazau și primele versiuni de Windows.

Mi-l amintesc de prin clasa a III-a când, la școala generală am participat la un curs ”de calculatoare”. Pentru cei care nu mai țin minte sau nu au prins marea minune, aveai la dispoziție un ecran negru și urât, pe scriai:

C:\>program

C:\>md director

C:\>cd director

C:\director>_

Și altele asemănătoare.

Apoi, a venit nebunia Windows. Primul pe care am pus mâna a fost 3.0. A apărut revoluționarul Windows 95, care începea să semene cu ce avem noi astăzi și marele Windows 98, instalat pe primul meu pc. De aici a inceput nebunia: mIRC, Pascal, forumuri, jocuri, clipuri, filme, muzică…. facebook, twitter…. tablete, smartphones…  și fraza rămâne deschisă.




Bani. Viață. Sens.

Alergi în viață după bani. Uneori, dacă ești mai orgolios, alergi după faimă, glorie și după bani. Alergi, să ajungi undeva, cât mai repede și cât mai sus.

În călătoria ta, tot mai rar te oprești  să privești. Din ce în ce mai rar trăiești prezentul. De cele mai multe ori trăiești în viitor, cu gândul la o nouă treaptă pe care să o urci. Când nu poți să dormi și viitorul nu sună atât de bine ca în reclamele de telefonie mobilă, te ascunzi în trecut. Începe să ți se facă dor de copilărie, de copacii pe lângă care treceai la apus de soare, de mirosul vieții. Regreți că nu poți da timpul înapoi..

În tot timpul ăsta,  secundele se duc. Îți dai seama și, speriat, încerci să uiți cât mai repede scurta clipă de luciditate și aștepți o nouă zi în care să îți porți crucea spre vârful dealului.

 

Ultimile prețuri la U.S. Polo Assn.

În plin sezon de vândut ce-a mai rămas prin rafturi, magazinul U.S. Polo Assn. vine cu Ultmile reduceri, de până la 70%.

Nu este vreun magazin din noul Chinatown, ci unul de fițe, aflat într-un mall titrat din București.  Trebuie să scoti din buzunar cel puțin 100 de lei pentru cel mai ieftin produs (asta în sezonul cu Ultimile reduceri).

O fi conceput de aceeași persoană care a ridicat gulerul tricoului polo de pe manechinul din stânga? Probabil că nu.. Ceea ce înseamnă că sunt mai mulți!

Auzi, dar primile prețuri care erau?